A.P.

Aş vrea să-ncep  o poezie,

De oameni,suflete,iubire,

Să pot trăi o veşnicie

Să am speranţe înc-o mie…

Aş vrea să-ntrezăresc al tău destin,

Deşi-n viaţa ta-i posibil ca eu să nu mai fiu

Îţi mulţumesc c-ai existat şi că existi pentru lumea toată,

Ocroteşte-ţi viaţa aşa casantă!

Nu am decât o amintire,o imagine cu tine…

Tu,omule…eşti unic!

Eşti dement,cutezător,infatuat şi tainic,

Şti să joci…şi incă bine!

Fii tu,dragă“străine”!

Ascultă,învaţă,îngăduie,iubeşte

Prilejuieşte mai mult decât sufletu-ţi râvneşte!(Adriana Căpăţînă)