Eşti zâmbet,
Bucurie nepieritoare,
Eşti imatur şi totodată cel mai blând suflet!
Eşti un curcubeu de vise jinduitoare…
Fiinţa mea te dorea cu atâta ardoare!
Şi-ai apărut când nu aşteptam nimic…
Şi mă iubeşti, cum nimeni n-a făcut-o,
Gura-ţi rosteşte numele, sărut-o!
Tu mi-ai lăsat sufletul tihnit.
Înger muritor ,ia-ţi aripile-napoi, opreşte-mă din zbor…
Mă tot înalt…mi-e teamă să nu mă cufund în amărăciune…
Inimile noastre sunt într-un permanent război,
Îşi vociferă una alteia imensitatea de afecţiune !
Şi-ai apărut când nu aşteptam nimic…
Mi-ai întins mâna şi m-ai ajutat să mă ridic
Şi-ai apărut când mintea te concepea pe tine,
Sufletu`-mi tânjea de sub ruine.
Eşti rază de soare ,
Eşti viată infinită
Aş tot putea să iţi grăiesc…
Exişti…eşti al meu…
Te iubesc!(Adriana Căpăţînă)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu