ÎNDEMN…PENTRU TINE!

Te naşti în chinuri,

Creşti în suferinţă,

Trăieşti cu temeri,

Izbuteşti cu greu…

Acum,trezeşte-te!

Respiră adânc,închide ochii pentru o clipă…

Deschide-i şi aminteşte-ţi mâhnirea…

Menţine-te spiritual,

Iubeşte mai mult,

Zâmbeşte continuu,

Motivează-te permanent,

Luptă pentru tine,

Păstrează tot ce te face fericit şi te ajută să evoluezi,

Speră că orice poţi să materializezi…

Alege oamenii ce amărăciunea să ţi-o anime,

Demonstrează că poţi fii cel mai bun,

Creează-ţi o viaţă aşa cum tu nu ai avut.

Încă iubeşte…

Mai luptă puţin pentru tine şi pentru persoanele dragi…

Vei sfârşii la fel, cu temeri…printre şuvoaie de lacrimi! (Adriana Căpăţînă)

Ai apărut…

Eşti zâmbet,

Bucurie nepieritoare,

Eşti imatur şi totodată cel mai blând suflet!

Eşti un curcubeu de vise jinduitoare…

Fiinţa mea te dorea cu atâta ardoare!

Şi-ai apărut când nu aşteptam nimic…

Şi mă iubeşti, cum nimeni n-a făcut-o,

Gura-ţi rosteşte numele, sărut-o!

Tu mi-ai lăsat sufletul tihnit.

Înger muritor ,ia-ţi aripile-napoi, opreşte-mă din zbor…

Mă tot înalt…mi-e teamă să nu mă cufund în amărăciune…

Inimile noastre sunt într-un permanent război,

Îşi vociferă una alteia imensitatea de afecţiune !

Şi-ai apărut când nu aşteptam nimic…

Mi-ai întins mâna şi m-ai ajutat să mă ridic

Şi-ai apărut când mintea te concepea pe tine,

Sufletu`-mi tânjea de sub ruine.

Eşti rază de soare ,

Eşti viată infinită

Aş tot putea să iţi grăiesc…

Exişti…eşti al meu…

Te iubesc!(Adriana Căpăţînă)

Memorii ; Înger adorat

Mă tot întreb dacă-ţi este bine…

Şi încă sper să îţi mai aminteşti de mine!

Eşti visul minunat,îngerul adorat,raza de lumină din noapte,fericirea din tristeţe,zâmbetul  din lacrimă,plăcerea din durerea existentă…

Încă îmi doresc să mă mai strângi la piept o dată…

Mi-e tot mai dor de tine…TATĂ!(Adriana Căpăţînă)

ŢI-AŞ SPUNE…

Eşti departe…cu toate astea mă ţii de mână..

Eşti încă aici,pentru că sufletele noastre se cunună…

Nu te văd,însă ochii mei tânjesc după a ta imagine…

Eşti aici?!?Nu…este o simplă viziune!

Ţi-aş spune mii de gânduri,

Ţi-aş scrie zeci de rânduri

Eşti tot mai departe,dar cum se face că tot aici eşti?

Nu am învăţat să trăiesc fără tine

Şi dacă taci,de ce-mi grăieşti?

Tu nu-ţi dai seama cât mâhneşti?

Offf, însă nu m-ai vrut…

Decât să m-asupreşti de iubire,

Să îmi furi sărutări blajine

Şi atâta durere…

Şi atâtea suspine

Şi tot mai multe sentimente umile…

Tu nu mă căutai pe mine!

Şi ţi-aş mai spune mii de gânduri…

Şi tot ţi-as scrie zeci de rânduri…

Dar ochii mei au secat

Şi inima mi-a cedat…

Însă…continui să te ador pe Tine-“muză nemărginită,izvor necontenit de viaţă”!(Adriana Căpăţînă)