Mă uit ușor,
Spre chipul lor,
Sunt minunați, când râd, când dorm...
Cum aș putea să nu-i ador?
Vă ating blajin mânuțele,
Sunteți atât de plăpânzi...și totuși puternici și drăgăstoși.
O minune a năzărit pentru a ne-ncălzi sufletele,
Este un sentiment de adorație colosal
Omuleții mei mici, dar grandioși!
Atâta fericință părea atât de ireal...
Mă uit timid la voi...
Și-mi pare fantastic că sunteți făcuți din noi.
Sunteți minunați, când râdeți, dormiți, vorbiți...
Cum pot copiii să nu fie doriți?
Și iar...
Mă uit ușor,
Spre chipul lor,
Sunt minunați, când râd, când dorm...
Cum aș putea să nu-i ador?
( Adriana Căpățînă)
