E
frig si adierea frunzelor e tot mai aprigă
Soarele
apune dimineaţa cu un surâs ironic
Voi
înceta din a mai fi nostalgic
Azi
a murit chiar visul meu final
O
să-mi continui vechiul “ritual”
Si
iar am căzut in starea melancolică…
Cu
gândul şters,cu mintea-ntunecată,
Cu
aripi ce s-au sfâşiat in zbor,
Cu
inima furată…
Ai
fost câdva cel mai frumos odor ! (Adriana
Căpăţînă)
