Un sentiment divin zace in sufletul meu,
Efectiv îţi mulţumesc că ai dăinuit în viaţa mea mereu.
Îmi iau”rămas bun”acum,deşi mi-e greu
Ai fost coşmarul ce a fost cândva…al meu.
Îţi mulţumesc in proporţii colosale c-ai iubit o rămăşiţă din fiinţa-mi,
Îţi mulţumesc c-ai venit acolo unde nu speram să vii,
Îţi mulţumesc că-n momentele funeste ai făcut a râde lacrima-mi,
Îţi mulţumesc c-ai fost fantasma ce trebuia sa fii!
Îţi mulţumesc că m-ai iniţiat in cumplita semnificaţie a suferinţei,
Îţi mulţumesc c-ai ajutat la făurirea unui râu de lacrimi...
M-ajută neîndoielnic in crezarea speranţei.
Ce ţi s-antîmplat,spune-mi!
Îţi mulţumesc iubite că poate m-ai iubit odată,
Eu te ador frumos odor!
Îţi mulţumesc amar orgoliu,ce-mi laşi inima pătată
Pur şi simplu îţi mulţumesc că mi-ai edificat visul-să zbor;
Poate...şi de asta-mi va fii dor! (Adriana Căpăţînă)
